Baraba

Ar dori mult sa cre­ada si el: pen­tru ca e un om sin­gur, pen­tru ca n-a cunos­cut indu­ra­rea, pen­tru ca nu inte­lege nici el de ce a fost eli­be­rat in locul Celui­lalt, al Nevi­no­va­tu­lui. Pen­tru ca a fost de fata, pe Gol­gota, la ras­tig­nire, desi nimeni nu-si va mai aminti de asta. Pen­tru ca are la gat o tablita pe care un con­dam­nat ii scri­je­leste semne de nein­te­les, un nume pe care il poarta cu cei care cred. Pen­tru ca a aflat ca El ar fi zis: “Sa va iubiti unii pe altii…“
Viata lui Isus se inter­sec­teaza o sin­gura data, de Paste, cu viata lui Baraba. Acesta “fusese arun­cat in tem­nita pen­tru o rascoala, care avu­sese loc in cetate, si pen­tru un omor” (Luca 23, 19). Baraba a fost apoi uitat, soarta lui, de om sca­pat mira­cu­los de la moarte, n-a mai inte­re­sat pe nimeni. Un per­so­naj epi­so­dic si atata tot. Un scri­i­tor sue­dez a avut ideea sa ras­to­arne per­spec­tiva si sa-l trans­forme pe Baraba in per­so­naj principal.

Mai multe deta­lii gasiti aici!