Nimicul De Temut

Am putea crede ca Nimi­cul de temut – în esenta, o demo­lare socrato-freudiana a tutu­ror con­so­la­ri­lor tra­di­tio­nale în pri­vinta mor­tii si o recu­noas­tere fatisa a angoa­se­lor per­so­nale – îl va arunca pe citi­tor în ghea­rele dis­pe­ra­rii sau ale spai­mei. Dar asta nu se întâm­pla din doua motive.
Pri­mul este acela ca este atât de buna – o rea­li­zare lite­rara de excep­tie si, para­do­xal, cu umor de buna cali­tate din abu­n­denta – încât citi­to­rul ajunge sa nu-i pese, chiar daca doar tem­po­rar, de Doamna cu Coasa care ne asteapta pe toti. Nimi­cul de temut este o otrava care se trans­forma, cel putin pen­tru o vreme, în propriu-si anti­dot. Al doi­lea motiv este ca sun­tem extra­or­di­nar de noro­cosi sa ne aflam aici, putând sa citim carti ca aces­tea. Daca moar­tea este cos­tul vie­tii, desi pre­tul e cam pipe­rat, merita fie­care banut.

Mai multe deta­lii aici